Ce sa faci cand cei din jur te dezamagesc?

Dezamagirea este un sentiment ultracunoscut tuturor. Indiferent ce ai face, de dezamagire nu scapi, asta e clar: se lipeste scai de tine ca marca de scrisoare. Este neplacut, dureros pe alocuri, cu multe caracteristici negative, dar, trebuie sa recunoastem, are si o latura mai alba. Si anume, te invata ceva. Fiecare dezamagire aduce ceva nou, o lectie de insusit.

"De ce sunt fericit? Pentru ca nu am asteptari de la oameni. Iar asta nu-mi aduce dezamagiri!"

Aceste vorbe ii sunt atribuite marelui W. Shakespeare. Nu am certitudinea ca, intr-adevar, asa este, insa ascund ceva aspecte importante. Potrivit lui, dezamagirea este strans legata de asteptarile pe care le avem de la oameni. Si se afla in relatie direct proportionala: cu cat asteptam mai mult de la cei din jur, cu atat dezamagirea este mai crunta atunci cand acestia nu reactioneaza pe masura asteptarilor noastre.

Aceeasi idee a sustinut-o foarte mult si Stendhal, autorul binecunoscutul roman Rosu si Negru intr-un studiu dedicat iubirii. 

Mi se intampla deseori sa folosesc eseul acesta in discutiile mele de la scoala cu elevii mei, in incercarea de a clarifica niste aspecte de pe vremuri, dar atat de actuale.

Eu am citit eseul acesta in studentie si, desi era prezentat in treacat, m-a impresionat si mi-a dat mult de gandit. L-am retinut, iar dupa ani si ani, am realizat cat de mult adevar se ascunde intr-o idee scurta.

Despre Iubire

Povestea e simpla: plimbandu-se printr-o mina de sare, care avea in interiorul sau un mic lac, Stendhal se juca distrat cu o crenguta de copac, rupta cu ceva timp inainte. In joaca, el a aruncat crenguta in apa, apoi a plecat. Intamplarea a facut ca, dupa un numar de zile, acesta sa se reintoarca in mina de sare si sa-si regaseasca in apa crenguta aruncata. Cu o diferenta insa: acum, crenguta era acoperita de cele mai frumoase flori de sare!

Privind-o, Stendhal se minuna de frumusetea ei si in minte i-a incoltit o comparatie: exact asa suntem si noi, oamenii, cand ne indragostim! Avem tendinta de a conferi persoanei iubite cele mai nobile si frumoase aspecte, idealizam persoana iubita, uitand ca, de fapt, aceasta este tot om. Astfel, dintr-o simpla crenguta, persoana iubita se transforma (in ochii nostri) in cea mai frumoasa ramura inflorita!

Insa dezamagirea suprema intervine atunci cand speli crenguta, iar frumoasele flori ce o impodobesc dispar rapid! Asta inseamna ca, atunci cand sentimentul de indragosteala dispare, si persoana candva iubita cade de pe un piedestal inalt! 

Ajungand s-o vezi exact asa cum e ea, dezamagirea este la cote foarte inalte. In astfel de momente, realizam, poate, ca idealul nu a existat niciodata. Atribuisem niste calitati inexistente unei persoane de langa noi. 

Noi proiectam asupra celorlalti propriile viziuni, planuri, dorinte si ne asteptam ca ei sa ne corespunda intru totul. Iar cand asa ceva nu se intampla, intervine dezamagirea.

Ce sa faci cand cei din jur te dezamagesc?

Iar acum, cand ne-am lamurit cum si de ce apar dezamagirile, ce-i de facut? Iata o serie de sfaturi, ganduri, idei, posibile solutii care pe mine m-au ajutat:

• Iesi din starea de blocaj: cand intervine dezamagirea, mai ales in formele sale cele mai sevre, mintea tinde sa se blocheze in momentul respectiv. Ingheata. Iar starea negativa se perpetueaza. Asadar, un pas important este constientizarea acestui lucru si gasirea tehnici/tehnicilor potrivite pentru a determina iesirea din "poveste". Englezii au o vorba, pe care o folosesc des :"Move on!" 
• Constientizeaza si evalueaza-ti sentimentele: acest lucru este posibil doar atunci cand lasi subiectivismul deoparte si incerci sa vezi situatia cat mai obiectiv posibil; asa ai sansa de a stabili adevarata gravitate a faptelor si a decide pasii urmatori
• Cauta lectia de invatat: Nimic nu este intamplator, toate au o explicatie. Stiu, e greu sa gandesti asa cand te afli in mijlocul unei crize, dar chiar asa este. Cand apele se mai limpezesc putin, lectia de invatat nu intarzie sa apara. Tot ce avem de facut este sa o intelegem, sa ne-o insusim si s-o adaugam la propria dezvoltare personala.

In incheiere, va las o maxima care pare sa concentreze tot acest articol:" Toti oamenii ne fac mult bine: unii prin prezenta, iar altii prin absenta!"